Medicina ajută trupul, pe când religia ajută sufletul. Pot acestea să lucreze împreună, iar religia prin puterea rugăciunii să sprijine medicina? Medicul și administratorul Spitalului Județean de Urgență Bistrița Mircea Gelu Buta, care predă și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, afirmă că da, scrie adevarul.ro.
„Lucrurile trebuie văzute complementar. Terapiile medicale sunt completate de cele spirituale. Fiecare religie are metodele sale de terapie spirituală. Dumnezeu este în oameni și lucrează prin oameni. Nu putem unii fără alții, Dumnezeu te ajută prin oameni, inclusiv prin medici. Spiritualitatea ca și complementaritate constituie o terapie”, explică Mircea Gelu Buta.
Acesta mai spune că spiritualitate este foarte importantă și în cazul bolilor terminale, când nu există nicio șansă de recuperare. Aceasta îi ajută pe bolnavi să se împace cu ideea, să trăiască cu demnitate și în pace ultimele luni sau ultimii ani de viață.
„S-a constatat științific că aceste mobilizări de energie prin rugăciune îi ajută pe bolnavi. Eu am făcut nenumărate experimente alături de studenții mei și am văzut cum bolnavii credincioși, pentru care se roagă grupuri de preoți necunoscuți s-au recuperat mai repede și mai bine după operații de exemplu, decât cei pentru care nu s-a rugat nimeni. Și perioada de boală a fost suportată mai bine de cei cu credință”, mai spune medicul Mircea Gelu Buta.
Mai mult, managerul spitalului bistrițean, Mircea Gelu Buta susține că în jur de 60% dintre sutele de bolnavi observați care au avut parte și de terapie spiritulă și-au revenit mai repede. Pe de altă parte, preoții spun că suferința, inclusiv fizică, îl apropie pe om de Dumnezeu și îi „trezește” pe cei care au uitat de lucrurile sfinte. În cea mai neagră suferință, credinciosul trebuie să aibă răbdare și credință.
Aceasta mai spune că oamenii credincioși privesc boala ca pe o „atenționare” și ca pe un rezultat al greșelilor pe care le-au repetat, neglijând echilibrul necesar sănătății. „Este nevoie ca oamenii să înțeleagă că Dumnezeu le-a dat creier să gândească, suflet să simtă și corp să acționeze. Atât duhovnicii, cât și psihoterapeuții au un punct comun în ceea ce urmăresc: aducerea sufletului omenesc în starea de echilibru, armonie și iubire”, completează Daniela Macarie.